Ancoră
În domeniul naval, o ancoră este o piesă, grea şi rezistentă, turnată, sau forjată, din oţel, care, lăsată pe fundul apei cu ajutorul unui lanţ sau cablu, asigură staţionarea navei sau ambarcaţiunii.În general, o ancoră se compune din următoarele părţi principale:
- fusul,
- braţele şi uneori,
- traversa.
Din punctul de vedere al construcţiei, ancorele se împart în patru grupe distincte:
- a) ancore, cu traversa şi braţe fixe. ("Stocked anchor");
- b) ancore cu traversă şi braţe oscilante ("Close-stowing anchor");
- c) ancore fără traversă şi cu braţe oscilante ("Stockless anchor");
- d) ancore de corp mort ("Mooring anchor").
Ancorele din primele trei grupe se folosesc curent de nave şi se disting prin existenţa braţelor cu palme şi gheare care pătrund în solul fundului, constituind astfel elementul de ţinere şi rezistenţă la derapare.
De obicei, navele au în dotare două ancore de greutate egală instalate pe teugă, cîte una în fiecare bord, şi o ancoră de rezervă, amarată pe teugă.
Navele de mare tonaj au o ancoră şi la pupa.
Ancora de corp mort
Ancora de corp mort este un tip special de ancoră folosită pentru ancorarea geamandurilor de legare la corp mort, a geamandurilor de marcare şi de fixare a dragilor pe poziţia de lucru ori a unui ponton de acostare etc.Există două tipuri de ancoră de corp mort:
- a) ancore cu braţ, funcţionând prin împlântarea ghearelor în solul fundului;
- b) ancore bloc, funcţionînd exclusiv prin greutatea lor.
Din tipul ancoră cu braţ fac parte:
- ancora cu un singur braţ, tipul general al ancorei de corp mort, având o gheară cu mare suprafaţă de prindere şi traversă;
- ancora ciupercă, folosită în locul ancorei cu un braţ în special pe fundurile de mâl sau argilă;
- ancora şurub, folosită în locurile cu fund argilos, dar rezistent.
Tipul ancoră bloc se utilizează pe fundurile cu mâl sau în ape liniştite şi în mod deosebit pentru ancorarea geamandurilor de marcare şi legare a ambarcaţiunilor. Pot fi confecţionate din:
- beton armat;
- fontă.
