Flotabilitate

Flotabilitatea sau starea de plutire este una din principalele calităţi nautice ale navei. Reprezintă capacitatea acesteia de a pluti cu o încărcătură dată şi la un pescaj determinat de legea echilibrului dintre greutatea navei şi aceea a volumului de apă dezlocuit de partea sa imersă (forţa arhimedică). Acest echilibru se exprimă prin formula:

G = V • d,

în care:
G este greutatea navei;
V este volumul operei vii (carenei);
d este densitatea apei.

Orice navă dispune de o flotabilitate efectivă, asigurată de volumul etanş al carenei corespunzător liniei de plutire de plină încărcare, care se consumă prin încărcătura de transportat, şi de o rezervă de flotabilitate, asigurată de spaţiul etanş al operei moarte determinat de bordul liber şi destinată siguranţei în navigaţie pe mare agitată sau în cazuri de inundare parţială a navei.
Forţele care acţionează asupra navei:

Rezultanta forţelor de flotabilitate are punctul de aplicaţie în centrul de flotabilitate, care este centrul de carenă. Centrul de carenă, denumit şi centrul de presiune, este punctul de aplicaţie al forţei arhimedice.

Pentru ca o navă să plutească în stare de echilibru este necesar să fie îndeplinite simultan următoarele două condiţii:

- greutatea apei dezlocuite să fie egală cu greutatea navei;
- centrul de greutate al navei şi centrul de carenă să se găsească pe aceeaşi verticală.

800px-Flotabilitate